Aaaaaaaaahahahahahahahahahahahahahahahaha
Aaaaaaaaahahahahahahahahahahahahahahahaha
Ahahahahahahahah pentru toţi!
16 aprilie 2009
Korean Karaoke - Flight of the Conchords
09 aprilie 2009
Schimb de replici
Caldură mare s-a lăsat peste Bucureşti la începutul lunii aprilie. În ora de vârf toată lumea vrea să ajungă acolo unde are nevoie să ajungă. Cu acelaşi autobuz se deplasează câţiva oameni. O mică aglomeraţie de inşi, haine, mâini care se ţin de bare, picături de transpiraţie pe frunţi, nervi, nepăsare şi plictiseală.Din spatele autobuzului se aude o serie de trei patru strănuturi care a reuşit să irite nervii unui om "cumsecade". Cu o voce pierdută între disperare şi neputinţă bărbatul începe a vorbi:
- Domnule.. este a treia oară când strănutaţi în mâna şi apoi puneţi mâna pe bară! Uite aşa luam cu toţii răceala şi gripă!
- Şi de ce vrei domnule să mă ţin? - raspune revoltat inculpatul - De aer?
- Nu aveţi o batistă în care să strănutaţi?
- Dar nici măcar nu sunt răcit...
- Aici e vorba de bun simţ, de educaţie!
- N-ai cu cine domnule, n-ai cu cine...
Vinovatul coboară la prima. Victima coboară la a doua. Microbii rămân lipiţi de bară.
08 aprilie 2009
După voia lor
Sunt doar câteva locuri cu care mă pot mândri în Bucureştiul ăsta. Le vizitez des pentru că mă scapă de locurile pe care nu vreau să le vad. Dar uite cum dobitocii au distrus unul din ele. Au secat un lac şi au pus în schimbul lui, la câţiva metrii depărtare, o clădire. O clădire mare si urâtă exact aşa ca ei.
Clădirea se ridică, iar lacul scade. Circul şade între ele neputincios pe când dobitocii contruiesc. Oamenii arunca bucaţi de pâine într-o balta murdară pentru cele două trei raţe rămase. Beţe uscate de nuferi, roţi de maşina, cioburi, pietre şi borcane. Lacul scade şi ne bate obrazul. E gros tare dar dobitocii contruiesc.
Nu peste mult timp, de sus de la birouri angajaţii o să-şi admire roadele.
Clădirea se ridică, iar lacul scade. Circul şade între ele neputincios pe când dobitocii contruiesc. Oamenii arunca bucaţi de pâine într-o balta murdară pentru cele două trei raţe rămase. Beţe uscate de nuferi, roţi de maşina, cioburi, pietre şi borcane. Lacul scade şi ne bate obrazul. E gros tare dar dobitocii contruiesc.
Nu peste mult timp, de sus de la birouri angajaţii o să-şi admire roadele.
25 martie 2009
24 martie 2009
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
